Satul Hărpășești, ca și alte sate, este una din multele așezări rurale din țară pe care modernitatea și mentalitatea urbană le marginalizează, deși au rădăcinile adânc înfipte în istoria profundă a țării.
Din punct de vedere administrativ, satul Hărpășești aparține împreună cu satele Doroșcani, Popești, Obrijeni, Vama și Pădureni de comuna Popești. Prima menționare a satului, dar sub numele de Arpășești, este într-un act de danie al voievodului Alexandru cel Bun la 1426, care arondează moșia Popești cu satele aferente, între care și Arpășești, la ținutul Cârligătura. Prima atestare documentară a satului este la 12 ianuarie 1488, într-un uric a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, plasând satul în vecinătatea satului Todirești, sat dispărut în prezent.
Biserica cu hramul “Sfinții Împărați Constantin si Elena” a fost zidită de Gheorghe Alexandru și Maria Mavrocordat în anul 1833. Este amplasată în partea de vest a satului în apropierea fostului conac boieresc din care a rămas doar turnul, nu departe de școala din sat. Biserica este o clădire monumentală, zidită din piatră și cărămidă, cu șarpanta în două ape și învelită cu tablă. Este în formă de navă, cu absida altarului arcuită. Biserica are în partea de apus un turn, în care se găsesc clopotele, care potrivit tradiției și credinței lucrătoare a enoriașilor, au puterea de a alunga ploile cu grindină. Pereții interiori ai bisericii nu au pictură, ci prezintă un decor în stil pur romanesc și realist, specific caselor boierești pe un fundal de culoarea amurgului. Sfântul Altar este despărțit de naos printr-o catapeteasmă de o frumusețe rară. Printre odoarele de mare preț ale bisericii se numără o Evanghelia din 1812, un Triod și Tipiconul din 1816, cărți tipărite la Pesta, în timpul lui Francisc I al Austriei.
Trebuie precizat că începând cu anul 1949, parohia Hărpășești devine filia satului Doroșcani, până în anul 2007, când pe 7 decembrie, de sărbătoarea Sf. Mc. Filoteea este instalat ca preot paroh, smerenia noastră preot Zvorăște Mihai.
